Tu cum stai?


E dimineatza. Suna ceasul. Il pui pe snooze de 4 sau 6 ori, ca de obicei. Cand in sfarsit te-ai saturat sa te trezesti din 5 in 5 minute, hotarasti sa te ridici. Tragi de tine pana la dus, te imbraci, te tarasti „vioi” pana la bucatarie unde iei un loc pe scaun, mananci ceva si bei prima cafea in graba. Pleci la birou. Masina e parcata la indemana, nu la mai mult de 10 m de iesirea din casa. Te urci in masina, conduci pana la birou apoi mergi maximum 100 de m din parcare pana in birou (asta daca nu ai din nou acel noroc chior sa gasesti neocupat locul de parcare cel mai aproape de intrare. Daca ai de urcat un etaj-doua, urci cu liftul, doamne fereste de scari). Ajungi in sfarsit in birou, iti iei a doua cafea, o bei citind presa, mailul si verificand ce mai e nou pe facebook. Te apuci de lucru. Peste zi, daca ai nevoie sa vorbesti cu un coleg o faci pe internet sau il suni. Uneori nu te ridici de la birou decat in pauza de masa sau la sfarsitul programului. Drumul inapoi spre casa il faci tot cu masina. Te opresti pentru o tura scurta de cumparaturi, te invarti prin parcare pana se elibereaza un loc cat mai aproape de intrare, cumperi, stai la coada si pleci fericit ca ai bifat si ultimul task pe ziua de azi. Ajungi acasa, pui cumparaturile pe la locul lor, arunci hainele de pe tine, te faci comod, mananci ceva si te afunzi in canapea pentru restul serii… un pahar -doua de vin, un meci sau un film sau un pic de tv (asta daca ti-au mai ramas ceva nervi de omorat)… si gata ziua.

Asadar, 80% din zi o petreci stand.. stand pe scaun, stand la birou, stand pe canapea acasa, stand la coada la supermarket..stand.

In ultima vreme ai constatat ca parca spre final de program te dor foarte tare umerii si gatul, ai o senzatie de rece pe ceafa care coboara spre brat, plus ca ti-e fundul amortit de la atata stat pe scaun si simti nevoia sa te ridici, sa-ti trosnesti gatu sau sa-ti intinzi spatele. Dar nu te plangi inca. Auzi din ce in ce mai des prieteni, colegi, amici care se plang (si atat!) de aceeasi problema si te bucuri ca nu esti tu mai special si ca mai sunt si altii (nu putini) cu problema asta, desi gandul asta aparent „consolator” nu te ajuta chiar cu nimic.

Dar ce se intampla?

Am stabilit ca regimul tau de miscare nu e unul tocmai fericit, iti petreci mare parte din zi stand, astfel iti folosesti intens doar o mica parte din totalul musculaturii de sustinere a coloanei vertebrale, muschi care ajung la epuizare din pricina contractiei mentinute mult prea mult timp, acestia devin durerosi, isi pierd reflexul de relaxare si, chiar si atunci cand te relaxezi, (cum ar fi in somn) ei raman tot in stare de contractie deci durerea nu te lasa chiar asa usor. Muschii pe care nu ii soliciti in activitatea de zi cu zi isi pierd tonusul, nu mai sustin scheletul osos asa cum trebuie si, cum traim intr-un mediu gravitational, colana se curbeaza iar durerile devin din ce in ce mai vii, mai greu de suportat datorita afectarii discale sau nervoase implicite.

Din pacate ceea ce am descris mai sus nu e un scenariu apocaliptic, e doar un rezumat al stilului de viata modern care ne indeamna sa ne miscam cat mai putin, care ni le aduce pe toate la nas si ne pune la dispozitie toate mijloacele prin care totul sa ne fie cat mai comod, astfel incat sa depunem minimum de efort in tot ce facem. Acest „exces” de confort in activitatea zilnica nu face decat sa ne aduca incet dar sigur in cabinetul medicului de recuperare sau, mai rau, al neurochirurgului.

Cum sa eviti ipostaza de pacient?

  • Incearca sa nu mai parchezi masina la botul calului si profita de mersul pe jos care, fie vorba intre noi, e cea mai eficienta, completa si la indemana forma de miscare.
  • Alege sa urci si sa cobori pe scari, atat la birou cat si acasa.
  • Cand te asezi la birou pentru o zi de munca, aminteste-ti ca nu e sanatos sa stai intepenit in scaun cu orele, macar odata la 20-40 de minute ridica-te si da o tura de birou sau mergi sa iti iei un pahar de apa, daca tot trebuie sa ai un scop pentru care sa te ridici („‘pentru o viata sanatoasa consumati minimum 2 litri de apa in fiecare zi”).
  • Profita de orice ocazie sa te ridici de pe scaun: daca ai treaba cu un coleg, in loc sa pui mana pe telefon, mai bine du-te pana la el in birou si discutati personal.
  • Daca ai de vorbit la telefon, nu tine receptorul la ureche cu umarul, foloseste o casca sau ia o pauza de la ce faci pe durata convorbirii, muschii gatului si ai spatelui iti vor fi recunoscatori, o sa vezi. Tot pentru muschii gatului ar fi bine sa iti urici monitorul pe un pagini aurii sau un top de coli si sa il aduci la nivelul ochilor, sa nu fii nevoit sa te uiti in jos la el si sa fortezi muschii gatului.
  • Atentie la picioare: nu e ok sa mentii genunchii indoiti  la 90 de grade un timp indelungat pentru ca sugrumi circulatia sangelui in picioare. Cel mai intelept ar fi sa faci rost de o cutie (cum sunt acelea in care in care vin topurile de coli) pe care sa o pui sub birou si sa lucrezi stand cu picioarele pe ea. Asa te asiguri ca pana la finalul programului nu ti se umfla picioarele si ca dupa serviciu pantofii tai vor fi la fel de comozi cum erau dimineata cand i-ai incaltat.
  • In masina regleaza-ti corect pozitia scaunului, astfel incat sa eviti sa stai lasat pe spate, oricat de comod ar fi. In primul rand ca intr-o pozirtie ca asta riscul de accidentari complicate ptr coloana creste considerabil in cazul unei tamponari usoare, mult mai mult decat daca ai sta pe scaunul reglat in pozitie corecta (adica omoplatii sa fie in contact cu spatarul si, sa ai un unghi cat mai aproape de 90 de grade in sold).

Si, nu in ultimul rand, mergi la sala, sau la inot, sau mergi pe jos cat de mult poti. Daca alegi prima varianta, iti recomand o sala care e dotata si cu un kinetoterapeut care stie foarte bine ca nu esti fost sportiv proaspat retras din circuitul competitional si, de asemenea, stie sa adapteze antrenamentul la nevoile tale in scop corectiv. In plus, te va invata trucuri mici dar esentiale, trucuri care te vor tine departe de problemele musculare si de statica pe care le implica munca de birou. Vei lucra personalizat si tintit pe ceea ce ai TU nevoie si nu risti febra musculara insuportabila, intinderi musculare sau ligamentare sau alte neplaceri. Daca o sa te tii de treaba, o sa stai departe de dureri si bisturie, iar forma ta fizica va fi motiv de mandrie pentru tine si de invidie pentru colegii, prietenii, amicii care, in continuare, se vor plange de dureri de spate.

Spor(t) la treaba!

D.

Notă | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

Prima zi de scoala


Imagine

Pentru noi, cei care am depasit momentul, a fost aglomerat, cu trafic infernal pe strazi peste tot, cu preturi exorbitante la garoafe si gerbera (cine a avut nevoie stie) si cu regretul ca e din ce in ce mai frig afara..cam atat. Pentru parinti cu copii de scoala, indiferent de varsta, a fost ceva mai palpitant: pe langa trafic, aglomeratie si flori la pret de cocaina pura, au mai avut si emotia momentului in care isi lasa copilul pe mainile societatii cateva ore pe zi, in fiecare zi. Pentru copii a fost simpatic: cei care azi au ajuns pentru prima data intr-o sala de clasa – frumosi, apretati, imbracati „ciudat” (cum spunea un pusti tatalui sau in timp ce traversau parcarea) a fost cu sperietura, tipete si plansete „mami unde ma lasi tu, de ce trebuie sa raman aici, NU VREAAAU!!!” amestecat cu un pic de anticipatie si curiozitate; pentru elevii mai mari sau pentru liceeni banuiesc ca a fost mai fain- un drum scurt pana la scoala la deschidere- atata cat sa se faca gasca de mers la suc cu povesti din vacanta si curiozitatea orarului (dar nu cine stie ce).

Dimineatza asta am vazut reprezentanti ai fiecarei categorii amintite mai sus, cu ghiozdanele in spate sau carate de insotitori, cu rucsacele aruncate nonsalant pe un umar sau cu posete dupa ultima moda, supradimensionate tinute mandru pe incheietura si asortate perfect cu o pereche de platforme – la moda si ele. Cum stateam eu asa si ii analizam in tacere pe scolari, am constatat ca nici unul nu era drept de spate (deh’ defect profesional). Mergand mai departe pe gandul asta, am realizat ca in 8 ani de cand profesez kineto nu mi-a intrat in sala nici un copil care sa nu aiba macar un pui de scolioza. Asa mi-am amintit de o discutie, nu foarte veche, cu un parinte care imi povestea, ingrozit, ca ghiozdanul fiului lui nu cantareste nici mai mult nici mai putin de 11 kilograme. Asta pentru coloana unui copil de clasa a IV-a e aproape o treime din greutatea lui. Prea mult! La scoala sta intr-o banca inclinata (vi le amintiti, am avut si noi parte de ele) deci sta aplecat si rotit de spate. Dupa ce pleaca pustiul de la scoala ajunge acasa, mananca ceva si se apuca de lectii, nu mai are timp de joaca decat in weekend cand iese cu rolele sau cu bicicleta, daca e vreme frumoasa, daca nu, se joaca pe PS3. Intr-un an copilul din aceasta poveste a capatat o cifo-scolioza de toata frumusetea, peste care a venit si o crestere in inaltime de 3 cm…pe scurt: oasele i-au crescut, s-au lungit, muschii nu au tinut pasul cu dezvoltatea oaselor si, din pricina asta, acum stau intinsi „ajutand” coloana sa se strambe si mai mult, in plus provocandu-i si dureri continue de spate.

Daca il lasam in pace ce se intampla?

Ajunge un adolescent cu probleme serioase de spate, cu dureri cronice care sa il impinga spre si mai mult sedentarism si mai apoi, ca adult, va ajunge in final la chirurgie macar pentru o hernie de disc.

Ce e de facut?

Daca am trai intr-o tara mai civilizata, scoala s-ar mobiliza si ar monta vestiare in care elevii sa-si lase cartile multe si caietele mii, sa nu care dupa ei decat strict ceea ce au nevoie; profesorii de sport – mai ales in clasele 1-8 – ar fi kinetoterapeuti care sa lucreze cu elevii in functie de nevoile stricte ale fiecaruia, si fiecare elev ar beneficia de un control la medic de recuperare o data pe an. Dar cum nimic din toate astea nu se intampla inca, dragi parinti, nu va ramane decat sa il ajutati pe copil la carat in timp ce faceti ordine in programul lui astfel incat indiferent cat de aglomerat ar fi sa nu ii lipseasca ora zilnica de zbenguiala (zbenguiala in parc, inot, bicicleta, role sau orice alta forma de activitate fizica), sa va incurajati copilul sa nu lipseasca de la orele de sport si sa il aduceti la un consult de specialitate macar o data in fiecare an.

Asadar succes in noul an scolar!

D.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

De ce sa mai iesi si la alergat?


Alergi oricum, cat e ziua de lunga. Alergi la lucru, alergi de la lucru la indeplinit alte task-uri de pe agenda zilei – ia copilul de la gradinita si du-l la bunici, fa o tura scurta de cumparaturi, ia copilul de la bunici, du-l la inot, mergi si plateste factura de curent (desi ai platit-o online, plata nu s-a inregistrat si trebuie sa te prezinti personal la ghiseu), ia copilul de la inot, du-l acasa si tot asa – cand ziua s-a terminat si toate sunt la locul lor, ai senzatia ca tocmai ai terminat maratonul de la Londra. Cu medalie de aur sau fara, maine o iei de la capat. Asadar, de ce sa mai iesi si la alergat?

Uite de ce:

Un proverb de cand lumea spune, usor ironic, ca „fuga e sanatoasa” – si asa e. Daca ar fi sa facem un clasament al celor mai eficiente forme de miscare, alergatul iese detasat pe primul loc cu cel mai mare aport benefic pentru organism si cu cele mai multe calorii consumate/unitate de timp. In alergare se pune in miscare tot organismul, metabolismul este accelerat, se ard grasimi, se dau afara toxine, se oxigeneaza creierul si sangele mult mai bine prin cresterea ritmului respiratiei si calitatea aerului inspirat, se activeaza functia hormonala a creierului (da, endorfinele. Ele invadeaza creierul si ne fac fericiti si, usor-usor, dependenti de miscare), digestia este mai buna, constipatia dispare din peisaj si somnul capata un plus de calitate. Nu mai vorbim despre pustiul de bine pe care alergatul il face pentru muschi, tendoane si articulatii pe care nu le lasa sa imbatraneasca asa, cu una cu doua, ca in cazul sedentarilor.

Iata cateva argumente deosebite pentru ca tema asta sa te puna un pic pe ganduri. Lasa ideea sa iti incolteasca in minte si nu-i reteza aripile cu pretexte ieftine: n-am timp sa fac asta, n-am cu ce sa ma imbrac, n-am unde sau cu cine sa alerg, s.a.m.d. Singurul argument care ar putea sa se sustina ar fi: „nu pot sa alerg, o sa lesin in primii 50 de metri”. Rezistenta la efort e o problema care ar putea sa te demotiveze doar daca esti deja demotivat si cauti o scuza. Daca vrei totusi sa-ti dai o sansa iti vand urmatorul pont, sub forma de schema de antrenament de 30 de minute. Asa ai un program strict de urmat, ca un regim.

Saptamana 1 alergare/mers=un ciclu de 1min impartit astfel:15 sec alergare urmata de 45sec de mers. Se repeta pana la finalul celor 30min
luni marti miercuri joi vineri sambata duminica
alergare/ mers 30′ mers alert 30′ alergare/mers 30′ mers 30′ odihna alergare/ mers 3km odihna
Saptamana 2 alergare/mers=un ciclu de 1min impartit astfel: 15 sec alergare urmata de 45sec de mers. Se repeta pana la finalul celor 30min
luni marti miercuri joi vineri sambata duminica
alergare/mers 30′ mers alert 30′ alergare/ mers 30′ mers alert 30′ odihna alergare/mers 3.5 km odihna
Saptamana 3 alergare/mers=un ciclu de 1min impartit astfel:20 sec alergare urmata de 40sec de mers. Se repeta pana la finalul celor 30min
luni marti miercuri joi vineri sambata duminica
alergare/mers 30′ mers alert 30′ alergare/ mers 30′ mers alert 30′ odihna alergare/mers 3.2 Km cronometrat odihna
Saptamana 4 alergare/mers=un ciclu de 1min impartit astfel: 20 sec alergare urmata de 40sec de mers. Se repeta pana la finalul celor 30min
luni marti miercuri joi vineri sambata duminica
alergare/mers 30′ mers alert 30′ alergare/ mers 30′ mers alert 30′ odihna alergare/mers 4 km odihna
Saptamana 5 alergare/mers=un ciclu de 1min impartit astfel: 20 sec alergare urmata de 40sec de mers. Se repeta pana la finalul celor 30min
luni marti miercuri joi vineri sambata duminica
alergare/mers 30′ mers alert 30′ alergare/ mers 30′ mers alert 30′ odihna alergare/mers 3.5 km cronometrat odihna sau mers
Saptamana6 alergare/mers=un ciclu de 1min impartit astfel: 25 sec alergare urmata de 35sec de mers. Se repeta pana la finalul celor 30min
luni marti miercuri joi vineri sambata duminica
alergare/mers 30′ mers alert 30′ alergare/ mers 30′ mers alert 30′ odihna alergare/mers 4.5 km odihna
Saptamana 7 alergare/mers=un ciclu de 1min impartit astfel: 30 sec alergare urmata de 30sec de mers. Se repeta pana la finalul celor 30min
luni marti miercuri joi vineri sambata duminica
alergare/mers 30′ mers alert 30′ alergare/ mers 30′ mers alert 30′ odihna 5km cronometrat odihna

* mers alert= un mers mai vioi, ca si cand ai avea o treaba urgenta, nu chiar ca la plimbare;

* alergare/mers cronometrat = la finalul saptamanii nu stai cu ochii doar pe cronometru ci si pe distanta. Target-ul este sa parcurgi distanta indicata in fix 30′. Cel mai bine foloseste un pedometru sau descarca pt telefon o aplicatie pentru alergat care sa tina socoteala timpilor si distantelor in locul tau.

Dupa saptamana 7 poti continua sa alergi, daca nu in fiecare zi macar de 2 ori pe saptamana incercand sa mentii ritmul pe care l-ai obtinut si, de ce nu, sa iti impui noi target-uri de performanta.

Nu suna chiar asa de rau! Zic ca merita o sansa, oricum cam atatea saptamani cu vreme frumoasa ne-au mai ramas si, in plus, vara asta merita incheiata in glorie!

Iar daca nu-ti place deloc sa alergi de unul singur iti recomand sa te intalnesti sambata cu cei de la Nike Running Club, in Parcul Herastrau, dimineata pe la 8. Sunt o gasca faina, oameni carora le place sa alerge, de toate categoriile de rezistenta, oameni simpatici si cu vointa. In plus, Nike iti si rasplateste trezitul in creierii diminetii, sambata, in scop de alergare 😉 Mai multe detalii gasesti pe pagina lor de facebook.

D.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | 2 comentarii